Dormitul în același pat cu bebelușul, cunoscut și sub numele de co-sleeping, este un subiect care generează opinii împărțite. Unele familii consideră că apropierea fizică favorizează legătura emoțională, în timp ce o parte a specialiștilor atrag atenția asupra riscurilor legate de siguranța somnului.
Decizia de a împărți patul cu un nou-născut sau un sugar trebuie luată în cunoștință de cauză, ținând cont atât de opiniile medicale, cât și de nevoile emoționale ale familiei.
Ce spun pediatrii despre co-sleeping
Majoritatea organizațiilor medicale internaționale, precum Academia Americană de Pediatrie (AAP), nu recomandă dormitul în același pat cu un bebeluș în primele luni de viață, din cauza riscului crescut de sindrom al morții subite la sugar (SIDS). Studiile arată că, în special în primele șase luni, împărțirea patului poate crește semnificativ acest risc.
Principalele motive pentru care medicii recomandă ca bebelușul să doarmă separat, dar în aceeași cameră, sunt:
- evitarea sufocării accidentale
- reducerea riscului de supraîncălzire
- scăderea probabilității ca adultul să se rostogolească peste copil
Pediatrii subliniază că cel mai sigur loc pentru somnul unui bebeluș este un pătuț separat, cu o saltea fermă, fără perne, pături groase sau jucării moi.
Când se consideră sigură împărțirea patului
Există contexte în care unele studii sugerează că dormitul în același pat ar putea fi sigur, dacă sunt respectate anumite condiții:
- părinții nu fumează și nu consumă alcool sau sedative
- salteaua este fermă și patul nu are spații unde copilul s-ar putea prinde sau bloca
- bebelușul doarme pe spate, nu pe burtă sau pe o parte
- nu sunt alte persoane sau copii în pat
Cu toate acestea, medicii recomandă precauție. Dormitul împreună devine mai puțin riscant după vârsta de un an, când copilul este mai mobil și are un control mai bun al gâtului și capului.
Perspectiva părinților care aleg co-sleeping-ul
Mulți părinți consideră că împărțirea patului cu bebelușul le oferă beneficii atât lor, cât și copilului. Printre motivele cel mai des menționate se află:
- Alăptarea devine mai ușoară și mai frecventă, în special pe timpul nopții
- Bebelușul adoarme mai repede și este mai liniștit datorită contactului cu părintele
- Relația afectivă se consolidează prin apropierea constantă
- Părintele poate interveni rapid în caz de disconfort sau trezire nocturnă
În familiile în care ambii părinți sunt atenți la nevoile copilului și nu prezintă factori de risc (consum de alcool, somn profund), această practică este adesea considerată naturală și instinctivă.
Culturi în care co-sleeping-ul este normă
În multe țări asiatice, africane sau sud-americane, dormitul împreună este o practică obișnuită și acceptată. De exemplu, în Japonia și India, este frecvent ca bebelușii să doarmă lângă mamă până la vârste mai mari. Acolo, cultura pune accent pe colectivism și legătura strânsă în cadrul familiei.
Diferențele dintre aceste practici și cele din Europa sau America de Nord vin, adesea, din standardele locative, valorile sociale și nivelul educațional, dar și din percepția asupra autonomiei copilului.
Alternative la co-sleeping pentru părinții care doresc apropiere
Pentru cei care vor să fie aproape de bebeluș, dar nu doresc să riște prin dormitul în același pat, există soluții de compromis:
- Pătuț atașat de patul matrimonial (co-sleeper), cu barieră de protecție
- Pătuț independent, dar așezat lângă patul părintelui
- Utilizarea unui coș special de somn (Moses basket) în patul părinților, doar temporar
Aceste variante oferă avantajul contactului apropiat fără a compromite siguranța copilului. Totodată, ele permit alăptarea nocturnă facilă și pot contribui la stabilirea unui ritm de somn sănătos.
Ce riscuri pot apărea în funcție de obiceiurile părinților
Chiar dacă părinții au intenții bune, unele practici pot deveni periculoase:
- Dormitul pe o canapea cu copilul în brațe – riscul de sufocare este ridicat
- Adormirea în poziție șezând cu copilul pe piept – poate duce la blocarea căilor respiratorii
- Prezența animalelor de companie în același pat
Părinții obosiți profund sau care suferă de afecțiuni ce le pot reduce conștiența (epilepsie, apnee în somn) trebuie să evite co-sleeping-ul.
Ce spun psihologii despre impactul emoțional
Unii specialiști în dezvoltare infantilă afirmă că dormitul în apropierea părinților poate contribui la reducerea anxietății, la un somn mai odihnitor și la un sentiment mai mare de securitate. Totuși, se atrage atenția asupra echilibrului: dacă prezența părintelui devine o condiție obligatorie pentru somn, copilul poate întârzia să își dezvolte mecanisme proprii de auto-liniștire.
Un alt punct de discuție este legat de momentul în care copilul trebuie mutat într-un spațiu propriu. În general, psihologii recomandă ca această tranziție să se facă treptat, cu multă răbdare și fără constrângeri bruște.
Reguli generale pentru un somn sigur
Indiferent dacă se optează pentru co-sleeping sau nu, sunt câteva reguli de bază care pot reduce riscurile:
- Bebelușul trebuie pus pe spate la culcare
- Salteaua trebuie să fie fermă și să se potrivească perfect cadrului patului
- Pătura, pernele și jucăriile trebuie evitate în primele luni
- Temperatura camerei să fie moderată (aproximativ 20-22°C)
- Fumatul în casă trebuie evitat complet
Aceste măsuri contribuie la reducerea riscurilor asociate sindromului morții subite și creează un mediu propice unui somn liniștit și sigur.
Cum iau părinții decizia corectă
Alegerea modului în care un copil doarme ține de mai mulți factori:
- gradul de informare asupra riscurilor și beneficiilor
- nivelul de oboseală al părinților
- stilul parental adoptat (autoritar, permisiv, echilibrat)
- condițiile locative – uneori spațiul limitat impune soluții temporare
Este important ca decizia să fie adaptată situației reale a familiei, iar părinții să se simtă confortabil cu alegerea făcută, fără presiuni externe sau sentiment de vinovăție.
Un echilibru între instinct și siguranță
Dormitul cu bebelușul în același pat rămâne o alegere personală, cu argumente de ambele părți. În timp ce medicina atrage atenția asupra riscurilor reale, părinții invocă beneficiile emoționale și nevoia de proximitate. Cu o informare corectă și aplicarea măsurilor de siguranță, unii reușesc să îmbine cele două perspective fără probleme. Prioritatea trebuie să rămână întotdeauna bunăstarea și siguranța copilului, indiferent de modelul de somn ales.