Atunci când pierzi un proces civil sau comercial, instanța te obligă, de regulă, să suporți cheltuielile de judecată ale celui care a câștigat. Cheltuielile pot cuprinde onorarii de avocat, taxe judiciare, expertize și alte costuri legate de proces. Pentru mulți români, vestea este cu adevărat îngrijorătoare în special dacă nu au resurse financiare pentru a plăti sumele impuse de hotărârea judecătorească.
Lipsa bănuților nu anulează obligația legală de plată. Chiar și în situația în care debitorul nu dispune de fonduri sau bunuri ușor valorificabile, creditorul are la dispoziție mai multe pârghii legale pentru recuperarea sumelor datorate. Procesul de recuperare devine însă mai complicat și poate avea impact asupra vieții personale și profesionale.
Ce înseamnă cheltuielile de judecată
Cheltuielile de judecată reprezintă sumele pe care partea care a pierdut procesul le datorează celeilalte părți sau, uneori, direct instanței, pentru acoperirea costurilor survenite în timpul desfășurării litigiului. Acestea includ, de obicei, taxe de timbru, onorarii avocat, onorarii pentru experți sau traducători, cheltuieli cu martori și alte costuri aferente.
De exemplu, dacă A dă în judecată pe B pentru o datorie și pierde, A va fi obligat să plătească nu doar ce datorează, ci și cheltuielile de judecată ale lui B. În unele cazuri, cheltuielile pot atinge valori considerabile, mai ales la procese complexe cu experți sau avocați de renume.
Măsuri legale pentru recuperarea cheltuielilor
După ce hotărârea instanței rămâne definitivă, partea care a câștigat procesul și nu își vede achitată suma are dreptul de a solicita executarea silită. Aceasta se începe aproape întotdeauna la cererea creditorului, care merge la un executor judecătoresc. Executorul va încerca să recupereze sumele datorate prin poprirea conturilor bancare, executarea bunurilor mobile sau imobile ori prin alte metode legale.
Dacă debitorul nu are venituri sau bunuri în conturi, acțiunea executorului este limitată, dar poate rămâne deschisă pentru o perioadă de timp. Dacă în anii următori debitorul obține venituri sau dobândește bunuri, acestea pot fi executate. Uneori, existența unui dosar de executare îi poate afecta semnificativ scorul de credit sau relațiile bancare.
Ce se întâmplă dacă nu ai nimic pe numele tău?
Dacă persoana obligată la plată nu deține proprietăți, nu are venituri declarate sau alte surse de bani vizibile, recuperarea sumei devine dificilă, dar nu imposibilă. Executorul poate verifica bazele de date pentru a identifica orice bunuri sau conturi. Dacă nu există nimic de executat, dosarul va rămâne deschis, urmărind eventuale schimbări în patrimoniul debitorului.
În practică, există multe situații în care oameni fără bunuri pe numele lor au avut conturile verificate periodic, iar eventuale sume intrate au fost poprite fără preaviz. De exemplu, în cazul unei persoane pensionare cu contul bancar dedicat pensiei, executorul poate institui poprire, cu respectarea cotei legale nepopribile din venituri.
Prescripția în executarea silită
Dreptul de a solicita executarea cheltuielilor de judecată nu este veșnic. Conform legii, prescripția dreptului de a cere executarea silită este, în general, de trei ani de la data când hotărârea a rămas definitivă. Dacă în acest interval nu se inițiază executarea, dreptul creditorului de a recupera suma se stinge. Totuși, dacă s-a început procedura de executare, aceasta poate dura mai mult, până la finalizarea dosarului sau când se decide închiderea acestuia din cauza imposibilității recuperării.
Sunt cazuri în care acțiuni repetate de executare au eșuat pentru că debitorul nu a avut nimic executabil, dar dosarul a rămas deschis ani la rând, cu actualizări periodice.
Alternative și amânări la plata cheltuielilor
Judecătorul poate, în anumite situații justificate, să acorde eșalonarea, amânarea sau reducerea cheltuielilor de judecată, la cererea persoanei obligate la plată și pe baza dovezilor privind dificultatea financiară. Această cerere trebuie susținută cu acte doveditoare privind veniturile mici, lipsa bunurilor sau alte împrejurări relevante.
Mai rar, instanța poate să reducă cheltuielile considerate excesive sau să respingă unele cheltuieli ce nu au legătură directă cu procesul. De exemplu, dacă partea adversă a cheltuit sume nejustificat de mari pentru avocați sau expertize vădit inutile, judecătorul poate diminua suma ce urmează a fi recuperată. Totuși, aceste situații sunt mai degrabă excepții.
Impactul pe termen lung al datoriilor rezultate din litigii
Restanțele la plata cheltuielilor de judecată pot afecta stabilitatea financiară și accesul la alte servicii. Un dosar de executare silită activă poate fi vizibil în diverse baze de date consultate de unele instituții financiare sau companii de asigurări. Dacă persoana dispune, la un moment dat, de venituri sau intră în posesia unor bunuri, acestea devin vulnerabile în fața recuperatorilor.
În cazurile extreme, poate apărea interdicția de a face anumite tranzacții sau dificultăți la încheierea unor contracte, cum ar fi ipoteci, credite sau vânzarea unor bunuri de valoare. Amenințarea presantă a executării poate fi presiunea principală care determină anumite persoane să găsească soluții de achitare sau să negocieze cu creditorul, chiar și parțial.
Există și situații în care, de-a lungul anilor, persoane care la momentul procesului nu aveau niciun venit realizat, au început ulterior activități independente, au câștigat premii sau au fost numite moștenitori ai unor averi, sumele datorate fiind imediat executate de creditori. Prin urmare, datoria poate părea suspendată, dar nu dispare până la stingerea ei legală sau prescriere.
De cele mai multe ori, cel mai înțelept este ca persoana aflată în această ipostază să ia legătura cu partea adversă sau cu executorul, pentru a găsi o cale amiabilă de plată și pentru a evita complicațiile majore pe termen lung.